Ciprian-Titi Stoica (senator AUR): Vizita „spectacol” la Timișoara: Nicușor Dan sau teatrul prost regizat al unui președinte stângaci

Astăzi, Timișoara a asistat la un spectacol mediatic: președintele Nicușor Dan a sosit în oraș cu fast pentru Cities Summit 2025, însă ceea ce ar fi trebuit să fie o demonstrație de autoritate și relevanță s-a transformat într-un exemplu de cum să îți scazi prestigiul cu fiecare pas.

Programul oficial a început cu depunerea unei coroane la Monumentul „Crucificare” din Piața Victoriei — moment solemn, menit să transmită un minim de respect instituțional. În loc să dea semnalul unui demn conducător, s-a produs un moment de derută: la intonarea imnului, președintele a încercat să plece, ca și cum nu și-ar fi amintit protocolul. A fost îndrumat de un oficial să revină și să respecte momentul solemn. 

Această incoerență de început părea să marcheze tonul întregii vizite. În deschiderea summitului, Nicușor Dan a emis judecăți grandioase despre poziția României în UE — „România nu era pregătită să intre în UE acum 20 de ani” — dar s-a ferit să explice ce a făcut concret pentru a reduce decalajele structurale de azi. 

Ajungând la momentul “conferinței publice” de la Cinema Timiș, una dintre piesele centrale ale programului, am rămas surprins de ceea ce lipsea: audiența. Sala s-a dovedit aproape goală. Într-un oraș cu istoria și cultura civic-activă – Timișoara, golul din cinematograf a fost un mesaj mai elocvent decât orice discurs. Putem spune că vizita a fost un fel de tournée electoral ratat.

Ceea ce rămâne este imaginea unui președinte care vine să strălucească într-un decor pregătit, dar se clatină sub focul propriei improprii organizări. Nu vorbește doar luminii marilor orașe sau solidarității europene, ci și umbrei pe care o lasă în spatele său: o sală aproape pustie, gesturi nesigure la protocol și discursuri care sună — pentru unii — mai mult promisiuni goale decât strategii clare.

Dacă ar fi să trag o concluzie, spun așa: vizita „epocală” de la Timișoara n-a ridicat prestigiul, ci l-a ilustrat altfel — ca semnal al disonanțelor interne și al incapacității de a se conecta cu publicul. Iar când te adresezi unei comunități educate și implicate precum cea timișoreană, golul sălii e ecoul unui vot tacit: nu ai reușit să convingi.